Mitul mamei vitrege. Cum a apărut și de ce?

În lumea basmelor întâlnim frecvent mitul mamei vitrege, care este înfățișată drept apariție neplăcută și, uneori, chiar un adevărat monstru care nu se dau înapoi de la nimic. Un exemplu care apare frecvent în astfel de discuții ar fi invidioasa mamă vitregă din povestea „Albei ca Zăpada și cei șapte pitici”, dar și vrăjitoarea din „Hansel și Gretel”, care își alungă copiii vitregi în pădure.

Potrivit profesorilor de literatură mitologie, ambele personaje aparțin unei clase de femei malefice, care elimină cu ușurință oamenii simpli și au uneori un apetit atavic pentru carnea, sângele ori chiar ficatul și inima propriilor rude.

• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut
• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an

Iar în linii mari, aceste apariții sunt portretizate în povești ca fiind ființe reci și fără suflet, incapabile de iubire.

Poveștile au adus stereotipurile în viața reală

Drept urmare, nu este o coincidență faptul că mamele vitrege de astăzi sunt văzute într-o lumină deloc favorabilă, în comparație cu ceilalți membri ai unei familii. „Mulțumită” celor peste 900 de povești scrise la nivel mondial despre mamele vitrege infame, în viața reală ele sunt percepute adesea ca fiind mai puțin afective,  vesele și agreabile.

Chiar și în aceste condiții, nu există dovezi reale care să sprijine portretul din povești, potrivit BBC. De fapt, unele cercetări au arătat că mamele vitrege pot fi chiar benefice pentru familii, deoarece ar reprezenta liantul care ține membrii familiei împreună, după o despărțire, și oferă sprijin suplimentar copiilor care suferă.

Și totuși, de ce aceste stereotipuri create în jurul mamelor vitrege? Se pare că portretizarea negativă a acestora există în folclorul din întreaga lume de sute de ani, unele datând chiar din vremea Imperiului Roman. De altfel, referințe similare pot fi identificate și în Biblie: Sara, femeia care a i-a născut lui Avram un fiu, i-a alungat pe ceilalți copii ai lui pentru a nu primi părți din moștenirea care i s-ar fi cuvenit bebelușului.

Mitul mamei vitrege are, totuși, un sâmbure de adevăr

Deși vorbim despre ficțiune, unele povești reflectă, într-o anumită măsură, un adevăr din societatea secolului XIX.

„Atunci când aceste basme au fost scrise, speranța de viață era extraordinar de scăzută. Femeile mureau adesea la naștere, lăsând copiii în grija taților”, a explicat Lawrence Ganong, profesor de la Universitatea din Missouri.

Iar în anii 1800, bărbații rămași singuri cu copii se recăsătoreau cu femei mai tinere, care puteau fi aproape de vârsta fiilor vitregi. În acele circumstanțe, apăreau diverse momente de tensiune și disensiuni, cum ar fi rivalitatea pentru atenția tatălui, competiția pentru frumusețe (așa cum vedem, de exemplu, la povestea Albei ca Zăpada), mai punctează profesorul.

Însă, cercetările arată că de fapt mamele vitrege nu sunt atât de malefice precum apar în cărți, însă modul în care ele sunt percepute de familii depinde de mulți factori, unul dintre acesta fiind cultura și educația.

„Traiul într-o familie nouă vine cu provocări, dar mulți se descurcă în rolul de părinte vitreg. Este, însă, păcat că au de-a face cu astfel de mituri”, a mai explicat Lawrence Ganong.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mamele de gemeni nu sunt mai fertile, ci doar norocoase, arată o nouă analiză

Imaginile cu acest bebeluș fac înconjurul lumii. Imediat după ce s-a născut, a ținut steriletul mamei sale în mâini

Cancerul mamar se răspândește mai agresiv noaptea, arată un nou studiu

Siliconul din implanturile mamare poate duce la moarte celulară